În orice dimineaţă la răsărit de soare,
Eu stau în părtăşie cu Sfântul nostru Tată,
Și mă adăp cu sete la sfintele-I izvoare,
Cerând călăuzire în ziua ce m-aşteaptă.

A inimii fereastră rămâne larg deschisă
Spre-ndepărtata zare, spre lumea minunată,
Şi gândul meu se-ndreaptă spre Patria promisă,
Unde-ntr-o zi cu slavă Părintele m-aşteaptă.

O rază de lumină pătrunde pânʼ la mine,
Îmi luminează fiinţa şi mă înviorează,
Şi-n clipele acelea primesc puteri divine,
Căci Dumnezeu din ceruri în zori mă cercetează.

Ce scumpă-i părtăşia din zorii dimineții
Când pot să stau de vorbă doar eu şi Creatorul...
De-aceste clipe sfinte se leagă rostul vieții,
Căci Tatăl meu conduce în toate viitorul.

Şi-atunci când e furtună, când grijurile-ncearcă
Să-mi stingă duhul păcii, să-mi fure bucuria,
Eu nu mă tem, căci Isus e lângă mine-n barcă
Și El opreşte vântul şi mărilor furia.

Frumoasă-i părtăşia din timpul închinării
În mica cămăruță închisă cu zăvorul;
Aici e legătura cu poarta îndurării
De unde-n vremuri grele îmi vine ajutorul.